Contribuţii la sinteza şi studiul unor compuşi analogici ai hidraţilor de carbon cu potenţială activitate biologică

Abstract

1. Recent, cercetătorii ce activează în domeniul chimiei hidraţilor de carbon şi-au îndreptat atenţia asupra felului în care poate fi utilizat controlul fin al reactivităţii în sintetiza mai facilă şi mai selectivă a oligomerilor de hidraţi de carbon utilizând efectele de tip “activat-dezactivat” („armed-disarmed”). Bols a demonstrat recent că grupele hidroxil axiale sunt mai puţin atrăgătoare de electroni decât grupele ecuatoriale. Aceasta indică faptul că stereochimia şi conformaţia sunt proprietăţi ce afectează în mod hotărâtor viteza de hidroliză a glicozidelor. Astfel, prin forţarea compusului aflat în mod uzual în conformaţia 4C1 să adopte conformaţia 1C4 viteza de hidroliză a unei glicozide poate fi crescută de 50-100 ori. Un efect similar fiind aşteptat şi în cazul donorilor de glicozil, rezultă că un donor de glicozil aflat în conformaţia inversată 1C4 ar putea fi “activat conformaţional” devenind astfel mai reactiv decât un donor de glicozil “activat” clasic. Obiectivul acestei prime părţi a tezei a fost sinteza stereoselectivă a unui donor de glicozil “puternic activat” din punct de vedere conformaţional, investigarea efectului conformaţiei asupra reactivităţii şi determinarea condiţiilor optime pentru glicozilarea β-selectivă a compusului activat în vederea formării β-manozidei ţintă. β-manozida sintetizată este un compus cu importanţă biologică, fiind un potenţial inhibitor enzimatic glicozidic cu importanţă în afecţiunile umane. 2. Dezvoltarea de noi compuşi superficial activi, biocompatibili şi biodegradabili pe bază de materii prime naturale reprezintă un subiect de mare actualitate, derivaţii de aminoalditoli constituind în acest sens o categorie de substanţe care pot fi utilizate atât ca surfactanţi cât şi ca înlocuitori ai ceramidelor. Utilizarea aminoalditolilor, în particular a N-metil-glucozaminei ca aminoalcool, permite obţinerea unui compus cu caracter amfipatic care să “mimeze” o ceramidă naturală prin ataşarea enzimatică a resturilor de acizi graşi prin reacţii de esterificare sau transesterificare catalizate de lipaze. Monitorizarea elegantă a reacţiei enzimatice se poate face prin HPLC sau GC, caz în care sunt necesari mono- şi di-esterii N-acetil-N-metil-glucozaminei utilizaţi ca martori. Astfel, partea a 2-a a tezei este consacrată: 1. sintezei şi purificării mono- şi di-esterilor N-acetil-N-metil-glucozaminei; 2. studiului reacţiei de acetalare sub control cinetic şi 3. analizei produşilor de reacţie