Contribuţii privind calculul şi amplasarea optimă a surselor de putere reactivă şi a instalaţiilor de reducere a poluării armonice din reţelele electrice

Abstract

Dezvoltarea rapidă a proceselor industriale şi de transport, modernizarea acestora pe seama electronicii de putere, au favorizat pătrunderea şi extinderea echipamentelor neliniare, surse veritabile de deformare a curbelor de tensiune şi curent din sistemele electroenergetice, cu efecte perturbatoare asupra instalaţiilor de transport, distribuţie şi consum concepute a lucra în regim sinusoidal. În condiţiile când standardele impuse calităţii energiei electrice furnizate au impus legic nivele de calitate ridicate la consumatori se impune găsirea de modele şi sisteme de apreciere a nivelului de poluare în nodurile reţelei cât şi recomandarea de măsuri eficiente pentru menţinerea unui nivel acceptabil al acestor armonici. Cum cauzele producerii armonicilor sunt diverse determinând şi frecvente specifice se impune estimarea anterioară a urmărilor asupra nivelului de poluare armonică la conectarea unei impedanţe în nodurile reţelei electrice. Este aici şi cazul compensării puterii reactive din noduri, dimensionarea clasică a acestei compensări putând influenţa negativ asupra nivelului regimului deformant rezultat după compensare şi chiar şi deteriorarea unităţilor de compensare. Teza abordează cazuri concrete ale unor configuraţii reale ale unor reţele de medie şi joasă tensiune unde se oferă soluţii concrete, proprii, de apreciere a modificării regimului deformant după compensarea puterii reactive pe baza unor criterii clar desemnate ca modalitate de calcul şi de aplicare în reţea. Criteriile introduse sunt comparate şi validate atât prin simulare software cât şi prin măsurători în reţeaua reală.