Abstract:
Proiectele tip de locuinţe colective din panouri mari prefabricate construite în anii 60’-90’ au definit în mare parte noţiunea de locuire colectivă în România. Acomodând populaţia rurală migrată spre centrele urbane, cartierele de blocuri au reprezentat un progres privind confortul într-o locuinţă. Cu toate acestea, aflate la nici jumătate din durata de viaţă pentru care au fost proiectate, blocurile nu mai satisfac standardele de viaţă contemporane. Dat fiind impactul asupra populaţiei urbane, dar şi consumul energetic înregistrat, reabilitarea acestui fond construit specific este de prioritate naţională. Prezenta teză a urmărit dezvoltarea unei strategii integrate de reabilitare în profunzime a blocurilor, pornind în primul rând de la nevoile locuitorilor. Aceasta cuprinde măsuri comune, minimale dar obligatorii, afectând multiple domenii ce influenţează parametrii calităţii vieţii (mediul urban, spaţiile şi facilităţile, accesibilitatea, confortul termic, acustic, luminos, eficienţă energetică şi economică), precum şi măsuri individuale, opţionale, menite să ofere beneficii imediate proprietarilor. Acestea s-au exemplificat pe proiectul tip 770-83, printre cele mai răspândite modele de blocuri construite în România. Teza continuă cu descrierea detaliată a unei soluţii structurale inovatoare de extindere a suprafeţei apartamentelor prin intermediul unor module prefabricate din oţel, ca măsură opţională, aplicabilă individual, la toate apartamentele. S-a urmărit evaluarea impactului structural global pe care ataşarea arbitrară a modulelor de extindere o are asupra clădirii iniţiale, prin analizarea modificărilor perioadelor proprii de vibraţie, a încărcărilor la reazeme, a deplasărilor relative de nivel, precum şi a verificării diafragmelor, în baza codurilor de proiectare în vigoare, demonstrându-se caracterul non-intruziv al intervenţiei. Totodată, sunt prezentate două detalii constructive de realizare a prinderii modulelor prefabricate la faţa blocului, uşor aplicabile pe şantier, în baza a trei scenarii de ataşare (agăţare, prindere pe stâlpi în faţadă, susţinere cu cadru global, independent). O analiză numerică cu element finit arată un grad de solicitare mic la nivelul detaliilor propuse. Strategia de reabilitare integrată propusă reprezintă un sistem flexibil de măsuri ce pot fi adaptate şi aplicate pe scară largă. Modulul de extindere descris se demonstrează a fi o soluţie viabilă la problema măririi suprafeţei apartamentelor, o nevoie stringentă a locuitorilor.
