Porozitatea formelor arhitecturale organice

Abstract

Prezenta teză de doctorat tratează subiectul formei arhitecturale organice pornind de la analiza exemplelor furnizate de regnul animal. Explorarea posibilităţilor de generare formală în arhitectură are ca sursă de inspiraţie una dintre multiplele proprietăţi ale modelelor naturale şi anume porozitatea. Obiectivul tezei este de a contribui la completarea cadrului teoretic şi aplicativ al domeniului formelor arhitecturale organice prin studiul porozităţilor naturale şi mijloacele prin care această proprietate poate fi valorificată în termeni arhitecturali. Cercetarea este structurată în 7 capitole care abordează subiectul la nivel macro şi micro. Nivelul macro este partea generală prin care se delimitează zona de studiu în ceea ce priveşte elementele naturale, analiza domeniului arhitecturii organice şi a particularităţilor acestuia, stabilirea unei metodologii de transfer a informaţiilor din sfera biologiei în limbaj arhitectural. Astfel, această parte conţine o abordare interdisciplinară a arhitecturii organice prin relaţionarea şi întrepătrunderea informaţiilor extrase din domeniile conexe ei (biologie, matematică, inginerie etc.) În cea de-a doua parte a lucrării - nivelul micro, discursul se concentrează pe definirea unui cadru teoretic al conceptului de porozitate arhitecturală printr-o analiză multicriterială a posibilităţilor de interpretare şi transfer a acestei însuşiri. Fezabilitatea materializării conceptului studiat este ilustrată prin prisma trinomului alcătuit din uneltele de proiectare digitală, materiale constructive şi fabricaţie digitală. Aplicabilitatea datelor teoretice în practica arhitecturală este demonstrată printr-o serie de studii de caz experimentale. Studiile de caz au scopul atât de a valida cadrul teoretic stabilit cât şi de a trasa direcţii viitoare de cercetare în domeniul arhitecturii organice. Relevanţa acestei teze în contextul practicilor arhitecturale contemporane constă în faptul că subiectul studiului contribuie la dezvoltarea domeniului digital din tendinţele "free form" prin specificitatea sa.