Abstract:
Dezvoltarea orașelor și regiunilor inteligente reprezintă o problematică multidisciplinară foarte complexă, de prim interes pentru asigurarea sustenabilității umanității. Comunitățile internaționale conștientizează acest fapt, însă, în România, conceptele și soluțiile inteligente sunt aplicate la un nivel foarte modest de către administrațiile publice locale. Teza de față se adresează în primul rând acestor instituții românești, contribuind totodată și la cristalizarea globală a abordării macro-sistemice a dezvoltării inteligente, având în vedere lipsurile însemnate ale literaturii internaționale de specialitate în această privință. Prin identificarea, sintetizarea și armonizarea celor mai valoroase premise științifice și empirice referitoare la orașele viitorului, precum și prin adăugarea unor componente esențiale proprii, autorul oferă un model de transformare inteligentă a orașelor. În ceea ce privește regiunile inteligente, a fost nevoie de conceperea de la zero a unui model de dezvoltare, ținând cont de inexistența cvasi-totală a tratării acestei tematici la nivel mondial. Cele două modele elaborate oferă elemente sistemice cheie, transpuse în instrumente pragmatice, folosirea acestora fiind destinată radiografierii inteligenței domeniului public gestionat și planificării măsurilor asociate de îmbunătățire, prin colaborarea strânsă cu comunitățile locale. Testarea și validarea cu succes a celor două modele, pentru cazul municipiului Timișoara și al județului Timiș – două dintre cele mai complexe și performante unități administrativ-teritoriale din spațiul românesc, garantează generalitatea și adecvarea aplicării acestora, atât de către administrațiile publice din România, cât și de cele internaționale.
