Abstract:
S-a realizat o abordare raţională şi originală a metodei combustiei – una dintre cele mai în vogă metode neconvenţionale de sinteză a pulberilor oxidice. Pe baza rezultatele obţinute s-a stabilit faptul există o predilecţie a azotaţilor metalici în raport cu anumiţi combustibili.
S-a elaborat astfel o nouă variantă a metodei combustiei, la baza acesteia aflându-se utilizarea unor amestecuri de combustibili alese în funcţie de “preferinţele” azotaţilor metalici. Această nouă variantă reprezintă soluţia logică în sinteza unor compuşi oxidici sau soluţii solide oxidice în care intervin cationi metalici ai căror azotaţi reacţionează diferit cu unul şi acelaşi combustibil.
Utilizarea unor amestecuri de combustibili de tipul uree + β-alanină sau uree + monoetanolamină, a dat cele mai bune rezultate, asigurând formarea fazelor cristaline proiectate direct din reacţia de combustie, fără alte tratamente termice. S-au obţinut astfel o serie de oxizi (Al2O3, MgO), compuşi oxidici (MgO·Al2O3, 3CaO·Al2O3, CaO·6Al2O3, 2MgO·2Al2O3·5SiO2) şi soluţii solide oxidice (La1-xSrxCrO3, Al1.95Cr0.05O3, ZnAl1.95Cr0.05O4, Mg0.8Co0.2Al2O4).
