Abstract:
Dificultăţile semnalate la sudarea oţelurilor diferite din punctul de
vedere al compoziţiei chimice şi clasei structurale au impus
efectuarea de ample cercetări experimentale.
Îmbinările sudate "alb-negru" investigate în cadrul programului
experimental au fost realizate între oţelul inoxidabil austenitic
10TiNiCr180 şi oţelul pentru aparate şi recipienţi sub presiune
care funcţionează la temperaturi ridicate 14MoCr10. Selecţia unor
materiale de adaos compatibile cu metalul de bază care să
conducă la obţinerea unui metal depus cu caracteristici de
întrebuinţare favorabile a reprezentat unul dintre obiectivele
principale ale tezei.
Prin sudarea MIG/MAG în curent pulsat s-a urmărit pe timpul
derulării experimentelor, obţinerea unor îmbinări cu tenacitate
ridicată şi o zonă influenţată termic fără vârfuri de duritate critică
şi lipsită de fisuri.
Predicţia microstructurii metalului depus cu ajutorul diagramei
Schäffler alături de rezultatele examinărilor micrografice pe
probele prelevate din îmbinări sudate demonsrează existenţa
unei structuri dendritice de austenită cu o proporţie de 4...10%
ferită δ care va preîntâmpina fenomenul de fisurare la cald.
Examinările macro- şi micrografice efectuate asupra unor probe
din îmbinările sudate adeveresc lipsa defectelor de continuitate,
o geometrie corespunzătoare şi o sensibilitate redusă la
fenomenul de fisurare.
Sudarea îmbinărilor eterogene de tipul, oţel slab aliat
termorezistent – oţel înalt aliat inoxidabil austenitic, prin selecţia
unor materiale de adaos cu bază de nichel şi utilizarea
procedeului de sudare în mediu de gaze protectoare în curent
pulsat MIG este o tehnologie fezabilă, conducând la obţinerea
unor rezultate apreciabile, cu profunde implicaţii privind
simplificarea tehnologiei de sudare şi chiar a obţinerii unor efecte
economice considerabile.
