Contribuţii la studiul folosirii materialelor geosintetice pentru realizarea sistemelor de fundare a construcţiilor supuse la solicitări statice şi dinamice

Abstract

Extinderea arealului construit determină necesitatea construirii chiar şi pe amplasamente cu capacitate portantă scăzută, neluarea măsurilor adecvate de consolidare poate conduce la producerea de daune însemnate, datorită deformaţiilor terenului ce cauzează tasarea fundaţiilor şi introducerea de eforturi în structură, putând duce până la colapsul acesteia. Acţiunile dinamice ce acţionează asupra terenurilor şi structurilor geotehnice precum cutremure, explozii, funcţionarea maşinilor, operaţiunile de constructii, activităţi miniere, trafic, vânt etc. pot modifica uneori radical, atât calitativ cât şi cantitativ proprietăţile de rezistenţă şi caracteristile geotehnice ale pământurilor. Armarea cu materiale geosintetice a terenului de fundare cu capacitate portantă inferioară solicitărilor aduse de suprastructură şi deformaţii semnificative, a apărut ca soluţie alternativă faţă de alte modalităţi de îmbunătăţire a terenurilor de fundare. Activitatea de cercetare s-a concretizat prin realizarea unui program experimental în cadrul căruia s-au realizat perne de fundare din materiale granulare (balast) în interiorul cărora s-au dispus armături din materiale geosintetice de natura geogrilelor (biaxiale şi triaxiale) şi geocelulelor (cu înălţime şi alveole mari şi cu înălţime şi alveole mici) şi au fost realizate înregistrări ale deformaţiilor terenului (tasărilor) şi a vitezelor de vibraţie, care ulterior au fost comparate cu varianta nearmată, atât în condiţii de laborator cât şi în teren natural. Aceste experimente au pus în evidenţă faptul că metoda de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare prin realizarea de perne de fundare din balast armate cu materiale geosintetice prezintă un triplu efect: de scădere a valorii tasărilor, de reducere a energiei vibraţiilor şi economii de materiale.