dc.description.abstract |
Teza de doctorat «Pământul ca material de construcție. Tradiție
constructivă și inovație ecologică » propune o privire critică asupra tendințelor
actuale de construcție din Banat care nu respectă reglementările arhitecturale
ale mediului în care sunt amplasate și pune în discuție tehnicile tradiționale,
pornind de la utilizarea pe plan local a pământului ca material principal de
construcție. Având la bază conceptul de sustenabilitate ca metodă
interdisciplinară de studiu, se analizează maniera în care pământul și tehnicile
tradiționale reprezintă o alternativă ecologică pentru materialele de construcție
contemporane. Prin articularea unui punct de vedere care mobilizează istoria
locului, științele exacte și aplicații concrete, acest studiu ajută la crearea unei
opinii informate referitoare la calitățile materialului de construcție, precum și
prezentarea unor moduri inovative de implementare în arealul studiat, regiunea
Banatului din vestul României și nu numai.
Prin urmare, pornind de la tradiția construcțiilor din pământ care a început din
secolul al XVIII-lea, odată cu colonizarea teritoriului de către Imperiul Habsburgic,
demersul urmărește documentarea specificului local și reevaluarea materialului
tradițional prin intermediul caracterului său ecologic. Conștientizând necesitatea unei
abordări fezabile în contextul actual, studiul este direcționat către determinarea
proprietăților materialului pământ, respectiv interpretarea contemporană a unor
stratificații de perete, capabile să răspundă noilor cerințe de confort impuse de
standardele actuale de locuire. Sunt amintite, de asemenea, modalități de valorificare
a practicilor constructive și a materialelor tradiționale, având la bază această cultură
constructivă specifică regiunii Banatului.
În acest context, sunt prezentate beneficiile sociale, economice și de
mediu asociate cu reintroducerea practicilor tradiționale, ceea ce permite
realizarea unei perspective de ansamblu asupra potențialului pământului și a
tehnicilor constructive asociate acestui material în comparație cu materialele
utilizate în mod convențional pe plan local. Sunt analizate în detaliu avantajele
ecologice ale materialelor naturale pentru a sugera maniera în care acestea
corespund noilor tendințe privind energia încorporată redusă, absorbția
poluanților și îmbunătățirea confortului interior prin intermediul proprietăților
higroscopice. Studiul de față se încadrează într-o acțiune mai amplă referitoare
la valorificarea elementelor ce țin de peisajul cultural al regiunii, având ca și
contribuții personale, prezentarea unei variante tehnice contemporane de
reinterpretare a tradiției constructive locale. În această manieră, este oferită o
opțiune ecologică de construcție care se aliniază practicilor internaționale privind
sustenabilitatea, ca și tendință generală spre care se îndreaptă demersurile de
cercetare și proiectare. |
|