Abstract:
Lucrarea de faţă abordează o problemă tehnică apărută în Hidrocentrala Porţile de Fier I în
legătură cu procesele de eroziune cavitaţională. În această hidrocentrală, datorită
caracteristicilor tehnice şi condiţiilor de funcţionare, fenomenul de cavitaţie este deosebit de
intens. La intervale succesive de aproximativ 8.000 ore de funcţionare se realizează periodic
revizii la cavitaţie. Cu această ocazie, se procedează la identificarea şi repararea zonelor
erodate cavitaţional de pe suprafaţa paletelor şi camerelor rotorice. Ele presupun îndepărtarea,
prin polizare, a materialului afectat de cavitaţie, urmată de depunerea unui strat rezistent la
cavitaţie. De regulă, acest strat se obţine prin sudură, utilizând oţel martensitic și oţel austenitic
(de tip UTP 730). În cazul sudării oţelurilor martensitice după reparaţie apar adesea probleme
legate de tensiunile interne remanente, iar obţinerea straturilor sudate din electrozi de tip UTP
730 ridică dificultăţi datorită sudabilităţii necorespunzătoare a acestui oţel. Astfel de fenomene
reduc simţitor durata de funcţionare a agregatelor între două revizii consecutive şi cresc, prin
aceasta, costurile de exploatare. Prin lucrarea de față, autorul încearcă să propună o soluţie
alternativă de acoperire cu straturi protectoare a zonelor supuse eroziunii cavitaţionale de pe
suprafaţa componentelor hidroagregatelor, prin utilizarea unor materiale rezistente la cavitaţie
depuse prin pulverizare termică urmate sau nu de aplicarea unui tratament post pulverizare.
