Abstract:
Principalele cauze care conduc la scoaterea din uz a echipamentelor şi pieselor mecanice se datorează ȋn primul rȃnd uzurii ”morale” (ȋnlocuirea echipamentelor şi pieselor mecanice vechi cu cele noi), accidentelor şi altor forme de erori umane şi ȋntr-o proporţie majoritară din cauza degradării suprafeţei, fie prin uzare, coroziune (degradare chimică) sau oboseală. De-a lungul timpului, cercetătorii au ȋncercat să investigheze sau cel puţin să reducă degradarea suprafeţei prin utilizarea tratamentelor de suprafaţă şi a tehnicilor de lubrifiere, lucru ce a condus la dezvoltarea unei noi discipline, numită Inginerie de Suprafață. În ultimii 20 de ani s-au înregistrat progrese
semnificative ȋn domeniul Ingineriei de Suprafaţă: optimizarea proceselor tradiționale (galvanizare, pulverizare termică și tratamente termochimice), comercializarea unor tehnici moderne (CVD, PVD/PAPVD, pulverizare ȋn
plasmă și implantare de ioni), dezvoltarea tehnologiilor inovative și depunerea de materiale noi (straturi amorfe).
Cu toate acestea, echipamentele şi piesele mecanice vor funcționa în condiții tot mai severe, (sarcini intensive și medii agresive), cu scopul atingerii unei productivităţi şi eficiențe energetice ridicate, cu un consum redus de energie. Prin urmare, existămulte situații în care combinația mai multor proprietăți, cum ar fi rezistenţa la uzare suprapusăpeste capacitatea portantă, oboseală şi coroziune, este absolut necesară. Aceste noi provocări pot fi îndeplinite cu succes printr-o tehnologie nouă, inovativă -Tratamente Duplex-, cunoscută ȋn literatura de specialitate şi ca Inginerie de Suprafaţă Duplex. Ȋn acest context, cercetările întreprinse au avut ca scop generarea de straturi de suprafață Duplex, cu rezistenţă ridicată la uzare, coroziune şi oboseală.
