Abstract:
Majoritatea activităţilor industriale generează, datorită fluxurilor şi proceselor tehnologice, ape reziduale cu încărcătură organică foarte mare. Aşadar apare necesitatea luării unor măsuri tehnice pentru epurarea acestor efluenţi industriali, în scopul recirculării, respectiv reutilizării lor, fie în procesele tehnologice, fie în vederea deversării în canale sau ape curgătoare, fără riscul de a afecta flora şi faună subacvatică şi de aici toate celelalte componente ale lanţului trofic contribuind astfel, la conservarea pe termen lung a apei, aerului şi solului, iar indirect, la creşterea calităţii vieţii. Necesitatea eliminării compuşilor organici primari şi secundari prezenţi în apele reziduale în scopul reutilizării, impune găsirea unor materiale noi cu proprietăţi fotocatalitice.
Dioxidul de titan este un material fotocatalitic bine cunoscut care posedă capacitatea de a degrada diferiţi poluanţi organici şi de a distruge bacterii sub influenţa iradierii UV. Valoarea energetică a benzii interzise a formei anatas a TiO2 (3,2 eV) nu este potrivită pentru aplicaţiile solare fapt care limitează practic larga aplicare în domeniul vizibil. Dezvoltarea fotocatalizatorilor care pot fi excitaţi în lumina vizibilă (v > 400 nm) prezintă un interes deosebit şi s-au făcut eforturi considerabile în ultima perioadă privind metodele de sinteză ale acestora. Una dintre metodele de obţinere a acestor tipuri de fotocatalizatori se bazează pe doparea acestora cu cationi sau anioni. Scopul principal al acestui studiu este obţinerea unor materiale pe bază de TiO2 care să prezinte funcţionalitate în domeniul vizibil în scopul utilizării lor ca fotocatalizator şi utilizarea lor în descompunerea contaminanţilor organici din apă.
