Abstract:
Conversia resurselor regenerabile în produsi utili reprezintă
o temă atractivă si de mare actualitate. O familie de astfel de
produsi, folosită intensiv în societate, e cea a agenților activi de
suprafață, cunoscuți si sub denumirea de surfactanți. Generațiile
noi de surfactanți bolaformi si gemini prezintă proprietăți
interesante cu multiple aplicații în tehnologie si în cercetare.
Zaharurile, o clasă de compusi organici biodegradabili si
biocompatibili, constituie o categorie de resurse regenerabile cu
utilizare extinsă si reprezintă un rezervor larg de compusi chirali
usor accesibil. În organismele vii joacă un rol important, fiind
implicate în asigurarea suportului energetic celular, precum si
într-o multitudine de evenimente ce implică transferul de
informație si recunoasterea intercelulară.
Lucrarea de față descrie atât căile sintetice către noi amfifili pe
bază de hexoze (monozaharide cu sase atomi de carbon în
catenă), cu punți eterice si acetalice, cât si caracterizarea
produsilor obținuți în privința unor proprietăți fizico-chimice.
Materiile prime utilizate se disting prin abundența lor printre
speciile de carbohidrați accesibile omului si astfel se pretează
bine unor eventuale aplicații industriale. Structura compusilor
țintă a avut în vedere o stabilitate chimică mărită în raport cu alți
surfactanți citați deja în literatură (cu joncțiuni de tip ester,
amino, tioeter etc.), dar în acelasi timp si o biocompatibilitate si o
biodegradabilitate care să îi facă atractivi atât pentru aplicațiile
medicale, cât si pentru viața de zi cu zi.