Abstract:
Studiile de laborator şi în faza pilot realizate în teza de doctorat
se referă la tratarea apelor de adâncime prin oxidarea compuşilor humici, a
fierului, manganului şi amoniacului cu dioxid de clor şi clor. S-a evidenţiat
că procesul de oxidare cu dioxid de clor a compuşilor humici a fost
dependent de raportul masic oxidant: carbon organic şi pH, iar produşii de
reacţie au fost cloritul, cloratul şi cloroformul. În cazul tratării apelor de
adâncime, fierul şi manganul au fost oxidaţi de dioxid de clor şi clorit la
hidroxid feric şi dioxid de mangan, iar prin clorul introdus amoniacul a fost
convertit în mono- şi dicloramină. Concentraţiile cloroformului format s-au
corelat linear cu timpii de reacţie corespunzători. Prin utilizarea în procesul
de filtrare a apei de adâncime aerate a unui filtru zeolitic manganizat în
faza pilot, s-au obţinut eficienţe mai mari decât cele determinate pentru un
filtru cu nisip cuarţos, iar concentraţiile minime ale manganului din
efluentul filtrului manganizat au fost sub limita admisă. A fost elaborată o
tehnologie brevetată pentru tratarea apelor de adâncime aerate, cu dioxid
de clor şi clor prin filtrare pe zeolit. Rezultatele obţinute în laborator au fost
confirmate prin studii în faza pilot, care au evidenţiat oxidarea avansată a
fierului şi manganului prin aerare, tratare cu dioxid de clor şi clorit, urmată
de separarea precipitatelor prin filtrare pe zeolit în două faze.
