Abstract:
Etapa actuală de dezvoltare a civilizaţiei umane este
dominată, pe o parte, de eforturile pentru protejarea şi
reconstrucţia mediului înconjurător, iar pe de altă parte, de
cererea, mereu crescândă, de materiale cu proprietăţi controlate,
orientate spre aplicaţii specifice.
Inducerea unei poluări pe termen lung comparativ cu
durata de utilizare este caracteristică majorităţii polimerilor
sintetici. Deoarece eliminarea de pe piaţă a acestor materiale nu
este posibilă datorită multiplelor avantaje, se consideră că una
dintre căile de rezolvare a acestei deficienţe o constituie includerea
unor segmente derivate din compuşi naturali, care să confere
polimerilor biodegradabilitate. În acest context, hidraţii de carbon
au fost reconsideraţi ca bază de materii prime ale industriei
polimerilor, dezvoltându-se căi noi de cuplare a acestora în
materiale plastice.
Teza de doctorat s-a polarizat pe obţinerea şi
caracterizarea polimerilor având hidraţi de carbon grefaţi pe un
lanţ hidrocarbonat. Cercetările efectuate în cadrul tezei au urmărit,
în principal, sinteza unor monomeri pornind de la monozaharide
(glucoza şi manoza) şi copolimerizarea lor cu monomeri de sinteză
(acrilat de n-butil, acrilat de 2-etil hexil şi metacrilat de 2-
hidroxipropil), în vederea obţinerii unor materiale polimere, cu
proprietăţi superioare homopolimerilor de sinteză şi care pot
deveni o alternativă pentru o serie de polimeri clasici.
