Cercetări privind recuperarea argintului din filme radiografice și efluenți

Abstract

Metalele preţioase sunt printre puţinele materiale care nu se degradează şi nu îşi pierd proprietăţile chimice sau fizice în procesul de reciclare. În consecinţă, acestea au capacitatea de a fi reciclate de un număr infinit de ori. Metalele preţioase sunt utilizate într-o gamă largă de aplicaţii, nu numai în echipamente electronice şi de comunicaţii, nave spaţiale şi motoare de avioane cu reacţie ci şi în telefoane mobile sau convertoare catalitice. Argintul apare în mod natural, în mediu, ca un metal moale, de culoare "argintie", neexistând surse artificiale pentru acesta. Materialele fotografice sunt sursa majoră de deşeuri cu conținut de argint, care este eliberat în mediul înconjurător. Recuperarea argintului din deşeuri sub formă de soluţii, cum ar fi cele produse de prelucrarea clasică medicală şi industrială a filmelor cu raze X, filme fotografice şi imagini a fost practicată de peste 100 de ani. Studiile şi cercetările la nivel național privind recuperarea argintului din radiografii nu sunt aprofundate. La nivel internaţional, studiile efectuate dea lungul timpului privind recuperarea argintului din deşeuri de filme radiografice au evidenţiat două metode tipice: prin procese pirometalurgice; prin procese hidrometalurgice, respectiv prin solubilizare acidă. În cercetările proprii au fost utilizate deşeuri de filme radiografice provenite de la Spitalul Municipal ”Alexandru Simionescu” Hunedoara, cu respectarea legislației în vigoare referitoare la confidențialitatea datelor. În cadrul experimentărilor efectuate, pentru recuperarea argintului s-au folosit mai multe metode, cele mai elocvente fiind: cu soluție de hidroxid de sodiu la diverse concentrații, inclusiv utilizând agenți reducători; cementarea argintului cu metale mai active (cupru, fier, zinc) din soluții de azotat de argint, obținut prin percolarea emulsiei fotografice în acid azotic. De asemenea, este prezentată realizarea unei baze de date, cu posibilitatea de a fi aplicată la nivel regional sau chiar național, care permite o gestionare adecvată a filmelor radiografice la sursă (cabinete medicale/ unități spitaliceşti), permițând totodată accesul facil al medicilor, pacienților şi al administratorilor de rețea şi asigurând derularea în condiții mai bune a actului medical, cu respectarea confidențialității datelor pacienților.