Contribuţii la îmbunătăţirea performanţelor sistemelor de antene

Abstract

Creşterea cerinţelor în ceea ce priveşte debitul datelor transmise pe canalele de comunicaţie precum şi a performanţelor legate de protecţia acestora a condus la dezvoltarea şi implementarea sistemelor MIMO (Multiple Input Multiple Output). Acestea presupun existenţa atât la emisie cât şi la recepţie a unor sisteme de antene capabile să proceseze aceste date. În funcţie de modul în care sunt amplasate antenele, se pot distinge mai multe tipuri de sisteme de antene: liniare, planare, 3-D, cu geometrie arbitrară. Estimarea direcţiei de sosire a unui semnal este o metodă eficientă de îmbunătăţire a calităţii semnalului recepţionat, prin „concentrarea” recepţiei doar pe direcţia estimată şi rejectarea tuturor interferenţelor sosite din alte direcţii. Cu alte cuvinte, îmbunătăţirea calităţii semnalului recepţionat depinde de performanţele algoritmului utilizat în estimarea direcţiei de sosire a semnalului. Lucrarea de faţă prezintă performanţele sistemelor de antene (liniare, planare şi 3-D), algoritmii de estimare a direcţiilor de sosire şi tehnicile de formare a fasciculului de radiaţie. Obiectivul principal constă în elaborarea unor metode care combină aceste mecanisme în vederea îmbunătăţirii comunicaţiilor radio. Au fost dezvoltate două metode de estimare, pentru sisteme liniare de antene şi respectiv pentru sisteme circulare de antene.