Surfactanţi derivaţi din zaharide

Abstract

Conversia resurselor regenerabile în produsi utili reprezintă o temă atractivă si de mare actualitate. O familie de astfel de produsi, folosită intensiv în societate, e cea a agenților activi de suprafață, cunoscuți si sub denumirea de surfactanți. Generațiile noi de surfactanți bolaformi si gemini prezintă proprietăți interesante cu multiple aplicații în tehnologie si în cercetare. Zaharurile, o clasă de compusi organici biodegradabili si biocompatibili, constituie o categorie de resurse regenerabile cu utilizare extinsă si reprezintă un rezervor larg de compusi chirali usor accesibil. În organismele vii joacă un rol important, fiind implicate în asigurarea suportului energetic celular, precum si într-o multitudine de evenimente ce implică transferul de informație si recunoasterea intercelulară. Lucrarea de față descrie atât căile sintetice către noi amfifili pe bază de hexoze (monozaharide cu sase atomi de carbon în catenă), cu punți eterice si acetalice, cât si caracterizarea produsilor obținuți în privința unor proprietăți fizico-chimice. Materiile prime utilizate se disting prin abundența lor printre speciile de carbohidrați accesibile omului si astfel se pretează bine unor eventuale aplicații industriale. Structura compusilor țintă a avut în vedere o stabilitate chimică mărită în raport cu alți surfactanți citați deja în literatură (cu joncțiuni de tip ester, amino, tioeter etc.), dar în acelasi timp si o biocompatibilitate si o biodegradabilitate care să îi facă atractivi atât pentru aplicațiile medicale, cât si pentru viața de zi cu zi.