Abstract:
Programarea bazată pe constrângeri reprezintă un model al
tehnologiilor software, folosit pentru descrierea şi rezolvarea unor
clase largi de probleme cum ar fi problemele de căutare, problemele
combinatoriale, problemele de planificare, etc. Reţelele cu
constrângeri centralizate sau distribuite şi-au dovedit succesul în
modelarea problemelor reale cum ar fi cele de planificare, configurare,
diagnoză, teoria grafurilor, design-ul circuitelor, planificare genetică,
design-ul maşinilor, înţelegerea limbajelor. Cele mai multe dintre
problemele abordate de programarea cu constrângeri sunt probleme
NP-complete. Programarea cu constrângeri distribuite (folosind tehnici
de căutare asincrone) a permis reducerea costurilor ce apar la
obţinerea soluţiei pentru astfel de probleme.
Cercetările efectuate în cadrul tezei au urmărit conceperea şi
dezvoltarea unui model pentru implementarea tehnicilor de căutare
asincrone şi conceperea unei metodologii unitare de implementare şi
evaluare a tehnicilor de căutare asincrone pe baza modelului
identificat anterior. Această metodologie a permis construirea unor
sisteme multi-agent pentru studiul detaliat al comportamentului
tehniciilor de căutare asincrone în diverse situaţii. Plecând de la acest
studiu s-au identificat şi propus mai multe îmbunătăţiri ale
performanţelor tehnicilor de căutare asincrone.
