Contribuţii la implementarea, evaluarea şi îmbunătăţirea performanţelor tehnicilor de căutare asincrone în cadrul programării bazate pe constrângeri distribuite

Abstract

Programarea bazată pe constrângeri reprezintă un model al tehnologiilor software, folosit pentru descrierea şi rezolvarea unor clase largi de probleme cum ar fi problemele de căutare, problemele combinatoriale, problemele de planificare, etc. Reţelele cu constrângeri centralizate sau distribuite şi-au dovedit succesul în modelarea problemelor reale cum ar fi cele de planificare, configurare, diagnoză, teoria grafurilor, design-ul circuitelor, planificare genetică, design-ul maşinilor, înţelegerea limbajelor. Cele mai multe dintre problemele abordate de programarea cu constrângeri sunt probleme NP-complete. Programarea cu constrângeri distribuite (folosind tehnici de căutare asincrone) a permis reducerea costurilor ce apar la obţinerea soluţiei pentru astfel de probleme. Cercetările efectuate în cadrul tezei au urmărit conceperea şi dezvoltarea unui model pentru implementarea tehnicilor de căutare asincrone şi conceperea unei metodologii unitare de implementare şi evaluare a tehnicilor de căutare asincrone pe baza modelului identificat anterior. Această metodologie a permis construirea unor sisteme multi-agent pentru studiul detaliat al comportamentului tehniciilor de căutare asincrone în diverse situaţii. Plecând de la acest studiu s-au identificat şi propus mai multe îmbunătăţiri ale performanţelor tehnicilor de căutare asincrone.