Abstract:
Volumele mari de deşeuri radioactive de activitate joasă, rezultate în urma activităţilor de cercetare şi exploatare uraniferă, au fost depozitate în halde de minereu şi steril. Chiar dacă pe termen scurt, pericolul acestora pentru sănătatea mediului şi a omului pare a fi mic, o serie de studii efectuate în acest sens încep să dea de gândit. Unele elemente pot prezenta o capacitate mare de migrare raportată la valorile observate în cazul rocii steril. Interacţiunile hidrogeochimice care controlează migrarea în mediu a deşeurilor uranifere din halda de steril, sunt complexe şi cu multe zone neelucidate. Din cauza varietăţii hidrologice şi factorilor climaterici existenţi într-o anumită zonă, fiecare haldă trebuie tratată individual.
Tema lucrării se înscrie în această direcţie, aducându-şi contribuţii la evaluarea riscului unui depozit de suprafaţă relativ la efectele contaminanţilor asupra mediului cu ajutorul unor modele matematice statistice, la optimizarea şi îmbunătăţirea performanţelor metodologiilor de investigare a principalilor radionuclizi implicaţi în procesele de dispersie din interiorul haldelor de steril precum şi efectul utilizării argilei ca strat izolator.
