Dezvoltarea aliajelor de brazare amorfe pe bază de cupru utilizate pentru îmbinări Cu-Cu/inox

Abstract

Stadiul actual al dezvoltării tehnologice impune extinderea domeniului de aplicare al brazării oţelurilor înalt aliate şi a aliajelor neferoase pe bază de Cu, Al, Ni, Co, Ti, în industrii de vârf, cum ar fi: aero-spaţială, energetică, chimică, etc. Având în vedere caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească îmbinările lipite (în special rezistenţă mecanică, rezistenţă la coroziune şi ductilitate ridicate), se impune dezvoltarea unor aliaje de lipire şi a unor procedee de brazare care să asigure îmbinării lipite caracteristicile de exploatare dorite. Dacă până nu demult rolul brazării a fost limitat la realizarea de îmbinări supuse la eforturi reduse, în care aliajul de lipire a fost privit mai mult ca un adeziv, tehnica actuală, bazată pe cunoaşterea fenomenelor de bază ale proceselor de îmbinare prin lipire, dispunând de echipamente moderne (cuptoare cu atmosferă reducătoare sau vid, instalaţii CIF, etc.), permite realizarea unor repere din metale similare sau disimilare cu caracteristici ridicate de exploatare. Toate aliajele de brazare convenţionale cu structură cristalină necesită utilizarea fluxurilor de lipire care au rolul pe de o parte de a curăţi suprafeţele componentelor şi de a le proteja pe durata operaţiei de lipire, iar pe de altă parte de a asigura o bună întindere şi umectare aliajului de brazare. Dezavantajul utilizării fluxurilor de lipire constă în faptul că există posibilitatea corodării materialului de bază sau a îndepărtării parţiale a acestuia din rostul capilar de către aliajul de lipire, cu efect negativ asupra omogenităţii structurale a îmbinării brazate. În ultimii ani s-au dezvoltat aliaje de brazare cu structură amorfă, în special pe bază de Ni sau Co, care se produc la nivel industrial sub formă de benzi ductile. Folosite ca şi material de adaos la brazarea oţelurilor inoxidabile şi a superaliajelor au condus la o creştere a rezistenţei mecanice şi în special a rezistenţei la coroziune a îmbinării lipite [10, 12, 58 60, 66, 73 ]. Un dezavantaj al acestor aliaje îl reprezintă temperatura ridicată de topire, drept pentru care cercetările actuale se concentrează pe obţinerea de aliaje de brazare amorfe cu temperaturi de topire mai mici, cum ar fi de exemplu cele pe bază de cupru. În acest context, scopul lucrării îl reprezintă dezvoltarea unor aliaje de brazare cu structură amorfă pe bază de cupru, autofluxante, cu temperatură de topire scăzută şi care să poată fi utilizate la brazarea cuprului, a aliajelor sale şi a oţelurilor inoxidabile.