Abstract:
Prin privirea în două direcţii, de la universal la local şi
invers, teza observă un nucleu local, compus din Văliug, Gărâna şi
Brebu Nou, în context, şi aplică în acelaşi timp teorii globale ale
calitativului pe un mediu apropiat, în vederea înţelegerii situaţiei
destabilizate actuale, generalizate, a acestuia.
Astfel, în prima parte a tezei, relaţia dintre om şi loc,
mediată de locuire, este studiată general, prin prisma unor teorii
de arhitectură şi filozofie, iar în cea de-a doua parte, accentul este
pus pe evidenţierea şi înţelegerea fenomenelor locale care au dus
la redefinirea colectivă a valorii, în cadrul nucleului amintit. În
mediul vernacular din Banat, acesta reprezintă o excepţie care a
reuşit să-şi păstreze şi să-şi reinventeze caracterul printr-o serie
de fenomene şi particularităţi locale; acestea au determinat atât o
înţelegere calitativă, totală, a locului cu sens, cât şi o gestiune
atentă, comunitară, a imaginii mediului construit – un memento al
relaţiei omului cu ceea ce e construit în jurul său.
Relaţia om-loc-obiect guvernează teza pe toată
desfăşurarea argumentului, subliniind importanţa înţelegerii
fiecărui termen în parte şi mai ales a relaţiilor ce pot fi definite între
aceştia, aspecte calitative determinante ale obiectului arhitectural
final.
Ca urmare a condiţiei sale atât globale, cât şi locale, atât
personale, cât şi colective, arhitectura trebuie să fie contextuală
prin loc, autonomă prin formă şi incitantă prin relaţia cu omul.
