Manifestul înțelegerii. Teorie comparată și particularism vernacular bănățean

Abstract

Prin privirea în două direcţii, de la universal la local şi invers, teza observă un nucleu local, compus din Văliug, Gărâna şi Brebu Nou, în context, şi aplică în acelaşi timp teorii globale ale calitativului pe un mediu apropiat, în vederea înţelegerii situaţiei destabilizate actuale, generalizate, a acestuia. Astfel, în prima parte a tezei, relaţia dintre om şi loc, mediată de locuire, este studiată general, prin prisma unor teorii de arhitectură şi filozofie, iar în cea de-a doua parte, accentul este pus pe evidenţierea şi înţelegerea fenomenelor locale care au dus la redefinirea colectivă a valorii, în cadrul nucleului amintit. În mediul vernacular din Banat, acesta reprezintă o excepţie care a reuşit să-şi păstreze şi să-şi reinventeze caracterul printr-o serie de fenomene şi particularităţi locale; acestea au determinat atât o înţelegere calitativă, totală, a locului cu sens, cât şi o gestiune atentă, comunitară, a imaginii mediului construit – un memento al relaţiei omului cu ceea ce e construit în jurul său. Relaţia om-loc-obiect guvernează teza pe toată desfăşurarea argumentului, subliniind importanţa înţelegerii fiecărui termen în parte şi mai ales a relaţiilor ce pot fi definite între aceştia, aspecte calitative determinante ale obiectului arhitectural final. Ca urmare a condiţiei sale atât globale, cât şi locale, atât personale, cât şi colective, arhitectura trebuie să fie contextuală prin loc, autonomă prin formă şi incitantă prin relaţia cu omul.