Abstract:
Teza de doctorat abordează o problemă de maximă actualitate privind interacţiunea dintre câmpul electromagnetic de radiofrecvenţă şi materia vie. Această interacţiune se traduce, în principal, prin două tipuri de efecte: termice şi non-termice. Efectele termice sunt cunatificate cu ajutorul ratei specifice de absorbţie. Distribuţia şi valorile acesteia depind de o seamă de parametri, între care polarizarea şi frecvenţa câmpului incident, geometria şi proprietăţile dielectrice ale materialului expus etc. În lucrare am analizat eficienţa unui sistem de expunere de tip celulă transversal electromagnetică, construită în laborator, utilizată pentru expuneri de probe dielectrice şi biologice de mici dimensiuni. Determinările experimentale au fost însoţite de determinări numerice, obţinând un model numeric robust şi eficient.
