Abstract:
În aplicaţiile numerice de mecanica ruperii se apeleaza la metoda elementelor finite sau metoda elementelor de frontieră. Metoda elementelor finite este cel mai des utilizată, fisurile fiind modelate cu ajutorul elementelor singulare speciale. Studiul variaţiei factorilor de intensitate a tensiunii pentru un arbore solicitat la torsiune şi încovoiere a relevat predominanţa modului I de rupere şi o proporţionalitate directă între dimensiunile fisurii şi valorile lui KI, KII, KIII. Pentru o placă plană din Al6060T6, s-a arătat că fisurile interacţionează chiar dacă distanţa dintre ele este mult mai mare decât lungimea lor, fiind cel mai evidentă în cazul în care ambele fisuri sunt de margine. Determinarea integralei critice JIc utilizând epruvete nestandardizate, cu ajutorul analizei imaginilor înregistrate în timp real reprezintă o metodă fiabilă, ieftină şi uşor de pus în practică.