Abstract:
Teza prezintă modul în care regimurile de funcţionare a unei reţele electrice de
medie tensiune având neutrul tratat prin bobină de stingere influenţează
solicitarea izolaţiei acesteia pe durata unui defect de tipul simplă sau dublă punere
la pământ, respectiv posibilitatea detectării selective a acestor tipuri de defcte.
Rezultatele analitice obţinute utilizând modele matematice acceptate în literatura
de specialitate au fost comparate cu cele determinate experimental în reţele
electrice de medie tensiune reale. În lucrare s-au introdus următorii coeficienţi de
reducere funcţie de valoarea rezistenţei de trecere la locul de defect: al tensiuni
de secvenţă zero aferentă barelor de medie tensiune din staţia de transformare; ai
curenţilor capacitivi aferenţi liniilor fără defect; al curentului bobinei de stingere;
al curentului de defect. Se analizează dependenţa acestor coeficienţi, în cazul unui
defect de tipul simplă punere la pământ, considerându-se variabilă valorea
rezistenţei de trecere la locul de defect şi ca parametru regimul de funcţionare al
reţelei de medie tensiune. S-a analizat influenţa stării izolaţiei reţelei supra valorii
şi argumentului impedanţei de secvenţă zero, văzută de la locul de defect,
considerându-se ca variabilă reactanţa bobonei de stingere, pentru a stabilii
mărimile cele mai eficiente din punct de vedere al detecării selective a defectului
de tipul simplă punere la pământ. De asemenea, se prezintă o schema unei
instalaţii automate pentru reglajul bobinei de stingere.
