Abstract:
Această lucrare studiază oportunitatea și validitatea implementării unui proiect de
restaurare și conversie a fostului complex mozaic al comunității status quo ante [1] din
cartierul Fabric din Timișoara, format din sinagoga neologă (din 1920), casa de rugăciune
și fostul centru israelit de îngrijire al bătrânilor. Acest proiect se leagă de un subiect mai
amplu al reintegrării în viața socioculturală a unor foste lăcașuri de cult, care au fost
abandonate, desacralizate sau expuse degradării. Sinagoga Nouă din Fabric este un
monument istoric de clasă B [2] și are o valoare istorică, simbolică, ritualică și arhitecturală
deosebită, reprezentând mărturia vie a polivalenței etno-confesionale care a marcat orașul
Timișoara. Sinagoga a fost finalizată în anul 1899 și a funcționat ca templu de rugăciune
până în anul 1986. [3]
S-a pornit de la premisa că abordarea subiectului este validă, datorită necesității de
a crea centre culturale, de cercetare, de restaurare a clădirilor istorice și de promovare a
minorităților confesionale. Validitatea acestei premise este întărită de prezența similitudinilor
urbanistico-arhitecturale și ideologice dintre orașe precum Szeged, Novi Sad, Subotica,
Becicherecu Mare (Zrenjanin), Szolnok, Oradea și Timișoara [4], în care au fost
refuncționalizate complexe mozaice, care în prezent devin centre culturale relevante. S-a
studiat posibilitatea și fezabilitatea integrării proiectului de refuncționalizate și restaurare a
complexului mozaic din Fabric în ONG-ul The Art Nouveau European Route [5], devenind
un sediu transfrontalier la nivelul teritoriului cuprins între estul Ungariei, Banatul sârbesc și
vestul României, care include un centru de cercetare, spații muzeale, mediatecă și spații
comunitare. Rezultatele au indicat faptul că premisa este viabilă și că ansamblul sinagogal,
prin această intervenție, are potențialul de a redeveni un pol multicultural la nivel comunitar,
local și transfrontalier. Cuprinsul acestei lucrări e un studiu cu privire la potențialul social,
cultural și educațional al complexului sinagogii, ca centru cultural și din punct de vedere al
posibilităților funcționale și spațiale ale clădirilor. Produsul lucrării este o strategie ce
presupune 2 scenarii de utilizare a spațiului care contribuie la configurarea coerentă a unui
sediu transfrontalier care îmbină programul muzeal cu cel de cercetare.