Abstract:
Pentru mine, acest proiect a fost unul de devenire si maturizare, de exersare a unui
discurs arhitectural si, poate mai important, o curiozitate – stare care l-a caracterizat de la
inceput. A fost un proiect de-al lungul caruia m-am intrebat deseori daca autocritica si
reluarea procesului creativ de la „0” este mai mult un blestem sau o virtute. Inca nu stiu
raspunsul la aceasta intrebare.
Incercand sa navighez intre layerele istorice si posibilitatile de abordare a unui sit
cu multiple valente si mosteniri, am propus un proiect experimental – cel putin in conceptia
mea– despre reflexia si reflectia societatii in dezvoltarea urbana si arhitecturala, despre
cautarea insipiratiei in cinematografie, beletristica si literatura de specialitate. Devine un
proiect scenografic, de cautare si interpretare a timpului istoric, mitic, literar si fizic. Asadar,
fiecare decizie categorica are un corespondent in cel putin una din cele mentionate mai sus.
Proiectul imaginat este unul intermediar, intre ceea ce este si ceea ce poate sa
devina; intre o abordare istoricista si o abordare contemporana. Este un proiect
suprateoretizat? Probabil. Sper ca este un proiect mai sincer si mai sensibil, chiar daca
posibil mai banal ca abordare urbana si arhitecturala.
Devine un proiect mai interesant prin prisma sa de devenire si a procesului de
maturizare si creare. A pornit de la premisa expusa vehement in discursurile din cadrul
festivitatii de absolvire – arhitectura este despre oameni. Dar ce am propus este despre cum
vad eu oamenii din societatea de azi, de ieri si din secolul trecut, nicidecum asa cum vor
sau cred ei ca trebuie sa fie azi si maine. Este un manifest, o invitie la rememorare si reflectie
a trecutului si a viitorului prin crearea unor spatii care pun in balans mostenirile de ieri vs
mostenirile de azi – viitorul ce va mai reprezenta?
Proiectul ” Refuncționalizarea și transformarea ambientală a ansamblului aferent
fostei fabrici de spirt și drojdie „Adolf Moskovits și fii” din Oradea” cuprinde două părți:
propunerea de dezvoltare urbanistică și propunerea arhitecturală. În cadrul proiectului s-au
analizat atât corpurile fostei fabrici, cât și sinagoga Wisznitz. Astfel, se reiterează ipoteza
expusă in cadrul lucrarii de fundamentare, anume tratarea ansamblului ca un mall cultural,
un organism de sine statator.