Abstract:
Această cercetare investighează potențialul Băilor Seiche în contextul dezvoltării
stațiunii balneare și a ștrandului aferent, având drept obiectiv principal reabilitarea
activităților balneare în această locație. Stațiunea, renumită în trecut, dispune de resurse
naturale valoroase, precum apa minerală existentă și gazele minerale recent descoperite,
oferindu-i astfel Băilor Seiche posibilitatea de a recâștiga notorietate națională și
internațională. Reabilitarea acestor băi ar aduce beneficii nu doar zonei Odorheiului, ci
întregului Ținut Secuiesc.
În secolul al XIX-lea, Băile Seiche au trecut de la un scop strict medical la unul de
agrement. Dezvoltarea semnificativă a acestora a început în anul 1866, sub conducerea lui
Orbán Balázs, când au fost adăugate bazine noi, facilități de cazare și restaurante. De-a
lungul timpului, băile au cunoscut perioade de succes, dar și de declin, din cauza lipsei de
fonduri. În anii 1950-1960, au fost descoperite depozite de turbă medicinală, iar între 1971
și 1972 s-a construit Clădirea Mofetei. După Revoluție, băile au intrat într-o stare de
degradare, fiind parțial reabilitate între 2010 și 2012, însă fără a reveni la funcționalitatea
completă.
Băile Seiche sunt parte a municipiului Odorheiu Secuiesc, al doilea oraș ca mărime
din județul Harghita. Acestea sunt situate la o distanță de 50 km de Municipiul Miercurea
Ciuc, 100 km de Târgu Mureș și 200 km de Cluj Napoca. Dimensiunea terenului disponibil
este considerabilă, însă o investiție de scară prea mare ar putea cauza aglomerație și
suprasolicitarea infrastructurii existente. În ciuda debitului considerabil al izvoarelor,
utilizarea apei minerale este limitată de normele de protecție a calității apei și de
reglementările sanitare actuale. Prin urmare, ar fi mai potrivită o investiție de dimensiuni
medii sau ușor mai mari.
Terenul se află integral într-o zonă protejată din punct de vedere al patrimoniului
cultural, ceea ce implică necesitatea obținerii acordului Ministerului Culturii pentru orice
nouă construcție. Partea vestică a terenului este influențată de zona de protecție a drumului
național, iar zona de protecție a izvorului Attila trebuie de asemenea luată în considerare
pentru noile investiții. Conform Planului Urbanistic Zonal (PUZ), procentul de ocupare a
terenului (POT) este de 60%, spațiul verde reprezintă 28%, iar coeficientul de utilizare a
terenului (CUT) este 1,8. În această zonă, clădirile pot avea un regim de înălțime maximă
de P+2E, iar înălțimea maximă admisă, cu excepția centrului balnear, nu trebuie să
depășească 15 m, diferența față de clădirile învecinate fiind limitată la 6 m.