Abstract:
Integrarea în mediul înconjurător este o dezbatere continuă în rândul arhitecților și
un aspect important al oricărui proces de proiectare. Este important să se păstreze
aspectul și imaginea unui loc, dar este imposibil să se folosească aceleași elemente ca și
în trecut. Cu toate acestea, integrarea poate fi realizată prin studierea proporțiilor, prin
abstractizarea simbolurilor, a texturilor, a ornamentelor, prin simplificarea formelor și prin
utilizarea de materiale similare.
Deoarece aspectul mediului este specific, am încercat să adaptez amenajareea din
acest proiect într-o formă modernă, abstractizată.
Clădirea a fost concepută ca un loc de adunare pentru activitățile sociale ale
satului. Spațiile mari și uniforme ale clădirii pot găzdui orice tip de activitate, deoarece
mobilierul său este flexibil. În sat au loc în mod regulat activități creative pentru tineri și
vârstnici, pentru care ar trebui să se asigure un spațiu adecvat. Clădirea este potrivită
pentru acest scop. Cu toate acestea, astfel de activități nu sunt permanente, iar clădirea
trebuie să devină autosuficientă. Din acest motiv, aceasta a primit funcțiunea un atelier de
ceramică și o zonă de cafenea, care va fi funcțional permanent.
Din punct de vedere conceptual, interiorul se bazează pe proporțiile și ritmurile
arhitecturii locale. Pot fi observate volume simple, geometrice, iar utilizarea materialelor
locale texturate este tipică. Arhitectura s-a adaptat la condițiile geografice din jur: acoperiș
înalt, streașină mare, pridvor care face legătura între spațiile interioare și exterioare.
Oamenii trăiesc în contact permanent cu mediul înconjurător. Pereții casei nu îi închid, ci
doar îi protejează. Acesta este stilul pe care amenajarea încearcă să îl imite.