Abstract:
Acestă lucrare abordează diferite aspecte ale zonelor industriale urbane din
Oradea. Analiza cuprinde zonele industriale din centrul orașului, construite înainte de
1989, fabrici care sunt acum închise. Poziția spațială și suprafața ocupată de către
industrie a fost analizată în contextul actual al orașului Oradea.
Acțiuni care pot fi efectuate pentru o gestionare adecvată a zonelor industriale,
ar trebui să facă parte din următoarele categorii:
-reabilitarea mediului, reabilitarea funcțională sau conservarea arhitecturală
(dacă există clădiri care au fost sau pot fi clasate ca monumente).
Principalele obstacole care împiedică procesul de reintegrare funcțională este
reprezentată de lacune legislative, lipsa studiilor de specialitate, lipsa politicii de
dezvoltare urbană, lipsa resurselor funanciare pentru managementul acestor spatii și
aspecte legate de proprietăți imobiliare.
Clădirile destinate unor anumite funcţiuni, inevitabil, în cursul timpului sunt
adaptate noilor condiţii. Reabilitarea vechilor centre urbane, străvechilor cartiere de
locuit constituie obiectivul arhitecţilor de specialitate, există însă şi alte arii ale cadrului
urban sau rural, cum ar fi resursele lăsate de vechile spaţii de lucru, care necesită o
apreciere asemănătoare. Conştienţi de faptul că neîntrebuinţarea este sfârşitul cel
mai tragic pentru patrimoniul construit şi de potenţialul pe care le oferă aceste spaţii
ale arhitecturii destinate producţiei, activarea clădirilor industriale se poate realiza prin
adecvarea lor la noua folosinţă care le ţin în viaţă conferindu-le un statut de agent
pozitiv si activ de regenerare urbană, socială si economică.
În ultima perioada patrimoniul industrial a devenit un subiect foarte discutat,
faptul că spaţiile industriale au frumuseţea şi supleţea lor sau că, din contră, sunt nişte
forme greoaie, dar cu propriul farmec. Specialiștii au ajuns la un conses privind vechile
spaţii industriale care nu ar trebui demolate sau părăsite, din contră ele prezintă o
etapă de evoluție care merită a fi reconvertite, patrimonializate, asumate ca spaţii
interesante, atractive, funcţionale.
Reutilizarea clădirilor industriale prin adaptarea lor formală şi funcţională este
descoperită ca şi valoare preţioasă, dar este important păstrarea caracterului iniţial,
iar accentele care reflectă existenţa noii funcţiuni, sunt accesorii care răspund la noul
program arhitectural şi la cerinţele noi de confort. In vederea funcţionării clădirii
industriale existente în acord cu cerinţele curente se propun proceduri de conservare
şi consolidare sau chiar de restaurare sau restructurare.