Abstract:
Termenul drosscape descrie o tipologie pedagogică de design urban care definește integrarea productivă
și reutilizarea peisajului irosit în contextul urban. Terenurile de tip drosscape reprezintă rezultatul
proceselor de creștere și dezvoltare instabile lineare și continue și consecințele spațiale contextuale
relaționate cu fluxurile metabolice urbane și rețelele de infrastructură. Acestea includ diferite tipuri de
terenuri - precum cele de tip wastescape, brownfield, bufferzone, terenuri care adăpostesc empty buildings,
terenuri vacante, abandonate, degradate la nivel fizic sau social, zone naturale sau ecosisteme afectate de
intervenții antropice - și generează relații complexe cu teritoriile înconjurătoare și totodată o serie de
probleme și provocări la nivelul structurii urbane, admnistrative, sociale și ecologice. În majoritatea
cazurilor, zonele periurbane sunt cele mai puternic afectate de prezența terenurilor de tip drosscape, dar
în cazul multor așezări urbane europene acestea se pot acumula și în țesutul compact și istoric al orașelor,
situație în care se pot identifica cu precădere siturile industriale dezafectate. Terenurile de tip drosscape
conduc adesea la un uz ineficient sau chiar la abandon, devenind imposibil de folosit și fiind necesare
procese de impact de regenerare, de revendicare, de revalorificare pentru a le face utilizabile. Fiind parte
a proceselor metabolice urbane, terenurile irosite se află într-o stare continuă de echilibru dinamic. Acestea
pot fi considerate zone cruciale la nivel regional, metropolitan sau local, deoarece prezintă un mare
potențial în a deveni contexte spațiale sau resurse inovative într-o dezvoltare de tip circular, oferind
oportunitatea depășirii atât a problemelor referitoare la fragmentarea spațială, cât și la sărăcirea
resurselor.