Abstract:
Prezenta lucrare își propune să definească categoriile de intervenții posibil de realizat întro
concepție modernă, care să nu afecteze calitatea istorică și arhitecturală a monumentului.
Din punct de vedere al metodelor de intervenție preconizăm lucrări non-invazive, iar
acelea care sunt strict necesare să fie de tip reversibil, adică să poată fi demontate cu ușurință, fără
a afecta monumentul într-o etapă ulterioară, când tehnicile și tehnologiile de restaurare vor
permite o refacere in integrum.
Din punct de vedere urbanistic, punerea în valoare a monumentului Dealul Cetății
influențează major sistemul de circulații auto și pietonale, precum și funcționalitatea zonei
adiacente.
O zonă care va fi restructurată din punct de vedere urbanistic este Piața Cetății, unde în
prezent există construcții de o slabă calitate precum și cu funcțiuni inadecvate monumentului cum
este SPIGM, ateliere de prestări servicii particulare (spălătorii auto, spălătorie de covoare).
Un factor perturbant în structura funcțională este Stadionul Cetate, care într-o etapă
ulterioară va trebui mutat într-o altă zonă, terenurile devenite disponibile să fie alocate funcțiunilor
de agrement care să completeze structura funcțională a zonei.
În ceea ce privește circulația auto, ea va trebui restructurată în sensul asigurării unui acces
direct din strada Horia și creării unei suprafețe mari de parcaje pentru automobile și autocare.
Accesul din Piața Cetății spre Incinta II se face cu o telecabină cu o capacitate de 10 persoane,
care este total insuficientă în majoritatea timpului stându-se la coadă perioade îndelungate.
Primăria Deva pregătește un proiect de dezvoltare a capacității de transport cu telecabina.
Prezenta lucrare abordează pe baza studiului istoric și arheologic principalele metode de
intervenții arhitecturale și urbanistice pentru punerea în valoare a monumentului Dealul Cetății.
În etapa de pregătire a proiectului au fost efectuate cercetări și întocmite studii de
fundamentare, care sunt incluse în proiect precum: studiul istoric prin care se evidențiază evoluția
în timp a monumentului, intervențiile care s-au făcut în diferite etape și identificarea construcțiilor
și a amenajărilor parazite, care nu sunt originale; studiul arheologic, care pune în evidenț toate
vestigiile istorice descoperite, cartografiate și analizate din punct de vedere al suprapunerii în timp
a etapelor de edificare a monumentului.