Abstract:
Lucrarea de față are ca subiect principal conceperea unui Centru de Îngrijiri Paliative în
Timișoara. Centrul se adresează persoanelor cu boli amenințătoare de viață și rudelor
acestora și are ca principal scop acordarea de îngrijire pentru ameliorarea simptomelor, o
îngrijire fără caracter curativ dar care vine în completarea tratamentelor curative generale.
Pentru aceasta, proiectul va conține mai multe componente diferite care conlucrează în
realizarea paliației: o componentă medicală, prin săli de tratament și îngrijire, o componentă
socio-culturală sub forma unui centru de zi și cel mai important, locuirea asistată,
componenta majoritară a programului. Clădirea va avea o capacitate de 30 de paturi, din
care 20 pentru adulți și 10 pentru copii, fiind concepută pentru a se realiza în două etape de
dezvoltare, 20 + 10 paturi.
Pentru a realiza un cadru cât mai concret de dezvoltare a soluției, s-a realizat un studiu
în paralel a tuturor factorilor care vor influența proiectul: tema program, amplasamentul,
factori sociali, arhitecturali, etc.
Pentru a se definitiva tema program, s-a apelat atât la studiul normativelor și a
lucrărilor teoretice în domeniu, dar mai ales la studiul exemplelor. Astfel, prima parte a lucrării
este dedicată acestui studiu pe exemple, prin care se urmărește înțelegerea modului în care
se poate realiza organizarea fizică a spațiului. S-au identificat aspecte comune în exemplele
studiate, care trebuie să fie prezente indiferent de caracterul sau contextul centrelor studiate,
dar și aspecte în care exemplele au ales abordări divergente. În unele cazuri s-a decis
crearea unui centru de zi mai mare și folosirea lui ca centru cultural în-afara programului,
unele centre s-au concentrat pe componenta saloanelor, în timp ce altele au acordat mai
multă atenție organizării spațiilor servante. A fost analizat modul în care astfel de decizii de a
organiza spațiul a ajuns să fie reflectat în eficiența clădirii, putând fi măsurată chiar în
rapoarte de suprafețe sau procente de utilizatori.
Concluziile acestei părți au fost esențiale pentru definitivarea și dimensionarea corectă
a temei program, dar și pentru a oferi indicii cu privire la relații spațiale benefice sau decizii
care au în final implicații nedorite. Prin acest studiu s-a putut face și o estimare mai exactă a
suprafeței construite la care se poate ajunge.
În paralel cu studiul asupra programului, concluziile descoperite au fost frecvent
confruntate cu condițiile de amplasament și condițiile socio-economice ale zonei. De
exemplu, necesarul de parcaje și spații verzi a trebuit să fie luat în considerare în calcularea
ariilor utile și construite finale, iar dorințele comunității și-au găsit răspunsuri prin introducerea
unor funcțiuni complementare centrului, cel mai bun exemplu fiind farmacia, sau gândirea
unor spații astfel încât ele să poată fi folosite și de centru și de comunitate, de exemplu
spațiul de joacă pentru copii.
În final, s-a formulat o soluție sub forma unei planificări fizice încadrate pe
amplasament, în care sunt sugerate relațiile dorite între blocurile funcționale care alcătuiesc
proiectul. Această soluție deschide mai multe posibilități viitoare de abordare care vor trebui
explorate dintr-o perspectivă mai arhitecturală.