Abstract:
Alegerea temei proiectului meu de diplomă, ,,Mina Petrilă – Restaurare, regenerare și
conversie“ a fost determinată de o simplă întrebare: ,, Care este soarta orașului meu natal? “.
De aici, bineînțeles, mi-am pus o serie de problematici pe care am început să le descopăr
odată cu etapele de școlarizare în domeniul arhitecturii: Ce reprezintă acest oraș pentru
România? Cât de multe știu românii despre Petrila, istoria locului, tradițiile și cultura? Dar
despre exploatarea minieră Petrila? Ce înseamnă arhitectură pentru Petrilă? Ce înseamnă
arhitectură locală din Petrila pentru România? Ce se va întâmpla cu orașul odată cu închiderea
exploatării miniere E.M.Petrila? Care este soarta locuitorilor orașului?
Toate aceste întrebări mi-au ridicat niște probleme cărora îmi era greu să le găsesc un
răspuns sau îmi era greu să accept realitatea acestui răspuns. Odată cu închiderea exploatării
miniere E.M.Petrila, orașul este în continuu declin atât din punct de vedere economic,
industrial, cât și din punct de vedere social și cultural. Acest declin continuu, odată cu trecerea
anilor, va duce, în viitorul apropiat la dispariția orașului. Dacă acest lucru se va întâmpla,
pierderea nu va fi doar una fizică și materială, ci și o pierdere istorică și culturală la nivel
național și poate chiar internațional.
Astfel, în decursul acestui proiect, urmăresc, printr-o abordare cât se poate de realistă,
să cercetez cauzele ce au dus la acest declin al orașului, să evidențiez valorile locale și de
interes național pe care le regăsim în Valea Jiului și să încerc o strategie prin care aceste valori
vor rămâne în picioare și vor duce mai departe istoria, tradițiile și cultură locului, printr-un
proces de regenerare urbană, conservare și valorificare a patrimoniului.
Petrila este un oraș minier, născut și dezvoltat economic, urban și social datorită
exploatării miniere. Odată cu descoperirea resurselor naturale din subsol, cărbunele, a început
exploatarea minieră în Valea Jiului, colonizarea, industrializarea, întreaga evoluție a Văii Jiului
de astăzi, respectiv a orașului Petrila. Timp de 150 de ani, în Petrila a funcționat cea mai
adâncă mină din Europa (aproximativ un kilometru adâncime, 987 m) și cea mai veche din
țară.
Industrializarea este printre cele mai mari schimbări și evoluții ale umanității, stând la
baza unor schimbări profunde ale societății: noi sisteme economice, tehnici și tehnologii
avansate, noi moduri de lucru și de viață, constituind un numitor comun pentru numeroase țări
din lume, dar luând forme diferite conform epocilor și regiunilor. În acest sens, cărbunele este
energia majoră. Astfel, bazinul minier este pe deplin reprezentativ pentru impactul pe care lau
avut aceste schimbări industriale asupra teritoriilor și asupra umanității.
Peisajul întâlnit în Valea Jiului este o rezultantă a factorilor naturali, sociali și culturali
cărora le-a fost supus în permanență. Bazinul minier a modelat teritoriul în care s-a născut,
dându-i, cu timpul, un caracter unic, ce îmbină peisajul natural cu muncă omului, un peisaj
antropizat, cu caracter industrial. Un peisaj industrial. Valoarea de care da dovadă această
regiune are o importantă culturală foarte mare, încât trece de limitele locale, atingându-le pe
cele naționale. Atribuindu-i astfel patrimoniului din Valea Jiului acest caracter cultural
extraordinar, putem vorbi astfel, de un peisaj cultural în Valea Jiului.
În concluzie, scopul acestui proiect este înțelegea că supraviețuirea unui monument
istoric prin conservare nu este suficientă și că este nevoie de valorificarea acestuia pentru ca
el să fie transmis în viitor. Ideea că o clădire este un organism viu și că forța prezentului stă în
valoarea ideilor transmise până la noi, este principala linie de ghidaj pentru proiect. Pentru a
asigura continuitatea și caracterul unui ansamblu patrimonial, trebuie să înțelegem valorile
materiale și nemariale ale obiectului de arhitectură, să-l conservăm și să-l pregătim pentru
viitor prin metode de restaurare ce îi asigură supraviețuirea în context
BUPT