Abstract:
Fiind cunoscut ca cel mai vechi centru siderurgic al României, orașul Reșița şi-a creat
în timp tradiţia practicării sporturilor acvatice. După o perioadă de aproximativ 30 de ani în
care sportivii înotători își desfășurau antrenamentele doar pe timp de vară, într-un bazin
descoperit, în anul 1957 este inaugurat complexul pentru natație din Lunca Pomostului,
spațiu ce a permis formarea multor înotători cu performanțe olimpice și mondiale. Inițial,
construcția adăpostea un singur bazin acoperit de dimensiuni 25 m x 15 m. Câțiva an mai
târziu, bazinului îi este atașat un bazin de înot descoperit de dimensiuni olimpice. Datorită
faptului că selecția înotătorilor este un proces îndelungat, se pune problema lărgirii bazei de
masă a selecției din care cei mai buni să rămână. Datorită acestei inițiative se identifică
necesitatea construirii a încă unui bazin acoperit care să găzduiască învățarea și instruirea
primară. Acest lucru s-a materializat în anul 1978, când bazinului principal i s-a atașat o nouă
construcție ce adăpostea un bazin de lungime 25 m și de lățime 8 m. Prin urmare, complexul
de înot din Lunca Pomostului conține 2 bazine acoperite și unul descoperit de dimensiuni
olimpice.
Datorită unei performanțe și al unui număr de sportivi mereu în creștere, apare
necesitatea unor noi spații pentru desfășurarea antrenamentelor și concursurilor. În 1983 se
dă în folosință bazinul olimpic acoperit, din Lunca Bârzavei. În acel moment, înotătorii
reșițeni beneficiau de trei bazine acoperite (unul de dimensiunile 50 m x 25 m) și unul în aer
liber, asigurând condiții superioare de pregătire și afirmare.
După revoluția politică, înotul reșițean se îndreaptă cu pași vertiginoși către anonimat.
Rând pe rând, din motive tehnice, au fost dezafectate bazinele de înot – cel olimpic acoperit,
încă din anul 1994, având o durată de viață mult prea scurtă, iar cel de 25 m acoperit
(leagănul înotului reșițean), în toamna anului 2004. După o perioadă în care înotătorii reșițeni
nu mai aveau spațiu destinat desfășurărilor antrenamentelor, speranța a început sa apară în
reabilitarea și redarea în folosință a bazinul de înot din Lunca Bârzavei din 2007. La 10 ani
după ce Reșița a încercat să reactiveze înotul de performanță, apar primele semne și
speranțe de revenire, prin prezența unor campioni de talie națională.
Teza propune structurarea unei strategii necesare pentru ca Reșița să poată reoferi
campioni de nivel olimpic. Implementarea acesteia este una complexă și atinge mai multe
laturi în parcursul inițierii și al dezvoltării. Direcțiile urbanistice, sociale, culturale, educative
sunt doar unele dintre etapele studiului pe care le voi lua în considerare.
Subiectul principal al acestui proiect este cel de reabilitare al întregului complex de
natație din Lunca Pomostului, ce ar putea servi tuturor cetățenilor reșițeni ca bază pentru
înotul de agrement, dar în special elevilor ca scop didactic. Locația bazinului este una
avantajoasă din punct de vedere urbanistic, aflându-se în partea de nord a zonei centrale. O
altă parte pozitivă este relația cu râul Bârzava, ce delimitează partea vestica a complexului.
În partea de nord a bazinului se află un complex sportiv ce conține 5 terenuri de tenis în aer
liber. Întreaga parcelă se întinde pe o arie aproximativă de 3300 mp, suprafața construită
fiind de aproximativ 1300 mp. Bazinul poate fi folosit pentru antrenamentele sportivilor de
performanță, dar și în anumite tratamente fizioterapeutice. Pe timp de vara, bazinul în aer
liber de 50 de metri poate servi diferitor competiții zonale. În același timp, doresc sa creez o
relație dintre malul Bârzavei cu acest complex de natație, dar în special cu bazinul descoperit
ce poate fi folosit ca spațiu de agrement sau ștrand de vară.