Abstract:
Proiectul propus urmărește restaurarea și punerea în valoare a ansamblului fostei
Cazarme Grănicerești “ Împărăteasa Maria Theresia ” din Oravița, aducerea în una dintre
clădiri a unor spații pentru comerț, birouri și a unor firme de prestări servicii, dar și o propunere
pentru tot spațiul ce a aparținut acestei cazarme, pentru a ajuta funcționarea clădirii se va
interveni prin a crea un complex de funcțiuni cultură-comerț-administrație, iar cea de-a doua
propunere este aceea de a crea un spațiu conectat cu turismul, un han ce să acomodeze mai
multe funcțiuni cum ar fi restaurant, camere de închiriat în regim hotelier, cramă, grădina de
vară, dar și a unor spații anexe ce să vina în sprijinul conceptului de han.
Este încadrat în categoria monumentelor istorice, monument de categoria B, cod LMI
CS-II-m-B-11171, strada Eftimie Murgu, nr. 35-37, datare conform LMI 1743. Deși în lista
monumentelor apare această adresă, nu este cea corectă. Fosta cazarmă se află defapt pe
strada Andrei Șaguna.
Așezarea Oraviței la întretăierea drumurilor Reșița-Anina, Moldova Nouă-Bozovici și la
îmbinarea șesului cu dealul, cunoaște o notă specifică de dezvoltare al cărei este reliefat rând
pe rând atât de peisajul patriarhal, cât și de cel urbanistic, căci pe lângă se află și frumusețea
naturală a locurilor împrejmuitoare.
Fost centru economic important al Banatului, prima atestare documentară cu actualul
nume este din 1697 în Conscripția lui Marsigli, iar cazarma a fost construită în anul 1743
(conform Institutului Național al Patrimoniului), 1764 (conform istoricilor) și reconstruită în anul
1911.
LA 21 octombrie 1747, la Timișoara se întrunea comisia de delimitare a unui viitor
confiniu militar unde se discută și situația ținutului cărășan, cu minele, pădurile orăvițene și
Clisura Dunării. A doua și a patra ședință a comisiei au loc la Oravița, mai ales că generalul
Leopold Draskovics, brigadierii Iosef Redl și Iohann Tersztayanszky sunt din partea locului.
Din comisie mai fac parte generalul Engelshofen, viitorul guvernator, generalul Francisc
Karolyi ca președinte, generalul Antoniu Grassalkovics și brigadierul Wucher. Conscrierea
generalului Papilla, din 18 aprilie 1764, înființa Batalionul Românesc al Banatului grăniceresc.
Deși inițial suprafața cazarmei grănicerești era mult mai mare, aproximativ 25.000
metrii pătrați, suprafața pe care se va desfășura proiectul va fi de 12.091,85 metrii pătrați.
Suprafața inițială a fost aproape dublă, dar mai apoi o parte din terenuri au fost vândute și sau
construit case, dar și strada care urmărește cursul râului.
Direcția de abordare a proiectului este una realistă, iar prin obiectivele propuse se
urmărește punerea în valoare a ansamblului, creând astfel premisele creșterii numărului de
persoane interesate de cumpărarea și închirierea spațiilor din imobil, creșterea competitivității
arealului în care este localizat obiectivul și dezvoltarea zonei.