Abstract:
Reorientarea politică a Republicii Moldova (începând cu 2009) către comunitatea
Uniunii Europene a favorizat desfășurarea proiectelor prin parteneriate ori finanțări acordate.
În mare parte, proiectele de dezvoltare vizează zonele rurale. Obiectivele vizate sunt
monumente de importanță istorică națională, salvate de la demolare, peisaje naturale puse
în valoare, comunități închegate care au ca scop păstrarea elementelor definitorii rurale. Un
rol important l-au avut comunitățile din preajma obiectivelor istorice, care s-au unit și au inițiat
programe de dezvoltare fiind conștiente că absența unui catalizator în zona nu va putea
perpetua existența comunității.
La nivel național, Republica Moldova a fost împărțită în 3 mari regiuni de dezvoltare. În
mod cert, zona de centru – unde se află și capitala țării – orașul Chișinău, a beneficiat de mai
multe proiecte de inițiativă, care s-au finalizat cu succes – un ultim proiect fiind reabilitarea
conacului Manuc Bei din raionul Hâncești și regenerarea zonei adiacente.
În ultimii ani, ca urmare a promovării politicii de dezvoltare turistică, în zona de Nord au
fost realizate lucrări de reabilitare a Cetății Soroca, parcul Țaul. În timp, s-au definit doi poli -
câte unul în câte un raion – raionul Edineț – o zonă care a beneficiat de reabilitarea cadrului
natural, și raionul Soroca – unde au fost realizate lucrări de a renaște detaliile culturale ale
comunității locale. S-a observat că aceste zone lucrau independent având obiective turistice
diferite ca și tematică, dar și datorită faptului că zona de legătură dintre acestea este o zonă
slab dezvoltată.
Situația nu era doar la scară locală. Analiza de ansamblu a prezentat o hartă pestriță
cu zone de interes fără a exista vreo legătură între ele. Astfel, o prima intenție a fost
realizarea traseelor turistice – trasee tematice care să lege dezvoltările din Sud, Centru și
Nord. Numărul turiștilor a crescut, iar odată cu acesta a crescut și necesitatea de a
diversifica zonele prin varietatea punctelor de interes, dar și varietate funcțională. Experiența
dezvoltărilor anterioare a servit exemplu pentru dezvoltarea zonei Hâncești ca punct de
plecare.
În acest sens, a fost identificat raionul Dondușeni ca fiind o zonă cu potențial și de
legătură, perfect potrivită pentru a închega zona dezvoltării de Nord. Ca și obiective
construite zona dată poate fi descrisă prin existența câtorva conace de sec XIX cu zone
dendrologice aferente, bisericuțe din lemn – ca detaliu al vechilor construcții de influență
rusească. Conacele au avut de suferit cel mai mult de-a lungul timpului, majoritatea fiind în
stare de degradare avansată. Astfel s-au inițiat lucrări de reabilitare la conacul Pommer,
rămânând a se interveni și pe un nucleu important al zonei definit de conacul Cazimir și
moara de vânt din localitatea Cernoleuca.
Conacul Cazimir este o construcției cu valoare istorică națională, care la momentul de
față este într-o condiție proastă de conservare, parțial utilizată în scop de depozitare. Analiza
atractorilor turistici pentru zona de nord a relevat ideea necesității unui centru de cercetare
etnografică – un element definitoriu pentru întreaga comunitate. Astfel, prin detaliile de
ornament ale fațadei, funcțiunea urmărită s-ar potrivi perfect.
”Veșnicia s-a născut la sat” – era un proverb uzual odată, care la momentul de față
devine tot mai fad – populația având tendința de a părăsi plaiurile natale în speranța unei
vieți mai bune. Revitalizarea zonei are ca scop în sine revitalizarea întregii comunități.