Abstract:
Programul arhitectural al funcției de cazare există încă din antichitate și a suferit în timp
o serie de transformări raportate la modul în care oamenii au călătorit și și-au desfășurat
activitatea prin călătorii. Este de la sine înțeles că odată cu a patra revoluție tehnologică
acesta va trece din nou printr-o serie de schimbări care îi vor altera definitiv structura.
Se poate considera că ultima perioada, a celei de a două jumătăți a secolului XX, au
transformat funcția de cazare într-una strict funcțională, fără o dimensiune culturală sau
socială. Felul în care arată și funcționează sau pozițiile în structura orașelor a marilor hoteluri
care au acaparat piața ospitalității au reușit să creeze o ruptură cronică între acestea și
comunitățile locale, și între gazde și oaspeți. Acest lucru e evident în cazul multor hoteluri de
brand care au dezvoltat o formulă extrem de eficientă economic, copiată mai apoi de către
dezvoltatori individuali. Însă calitatea actului de ospitalitate nu stă doar în calitatea arhitecturii
sau a serviciilor prestate. Dimensiunea cultural-socială și capacitatea de integrator și de
conector între diferite entități ale unui oraș sunt ceea ce transcend funcției clasice de
găzduire. Noile generații vor conectivitate și diversitate în contrast cu autosuficiență și
unitatea hotelurilor actuale.
Afacerile au suferit și ele transformări substanțiale și cu toate acestea hotelurile care se
adresează mediului de afaceri au rămas neschimbate. Această incapacitate de adaptare a
dus la o reducere constanța a pieței hoteliere în formă clasică. Una dintre cele mai mari
provocări pe care marile lanțuri hoteliere trebuie să o înfrunte este scăderea valorii acestora
și a clientelei fidele. Hotelurile trebuie să aibă o perspectiva mai largă asupra resurselor pe
care pot să le angreneze pentru a rămâne în competiție. Datorită numeroșilor intermediari și a
companiilor de home-sharing care oferă în ultimul timp și locații cu grade foarte mari de
calitate și confort, pentru clasa business, brandurile trebuie să se reimagineze în scopul de a
redefini la standarde actuale ceea ce pot să ofere.
Datorită dezvoltării fără precedent a tehnologiei în ultimii ani, hotelurile trebuie să se
adapteze la rândul lor la noile necesități ale oamenilor de afaceri care derivă din felul în care
își desfășoară activitatea în era informațională. Acest lucru trebuie să producă tipologii noi,
pentru a da un suflu nou unei industrii în declin. La fel cum tipologia birourilor și a spațiului de
lucru pentru angajații marilor companii și nu numai s-a schimbat în timp, la fel vom asista la
schimbarea paradigmei în ceea ce privește așteptările noilor generații de la programul
hotelier.
În acest scop acest proiect propune o revitalizare a modului de a caza si de a fi cazat.
Pornind de la o analiza a noilor tendințe de a lucra, de a călători și de a vizita și suprapunând
elementul pragmatic al sustenabilității economice se naște un concept bazat pe 5 piloni sau 5
dimensiuni: dimensiunea economică, dimensiunea culturală, dimensiunea experimentală sau
inovativă, dimensiunea socială și dimensiunea calitativă. Printr-o variație a factorilor
componenți, în diferite formule adaptate contextual și combinând strategii specifice fiecărei
dimensiuni enumerate, hotelurile vor genera iterații funcționale și atractive și vor păstra un
grad de adaptabilitate care le va permite să concureze cu platformele actuale de
home-sharing. (Anexa 1. schema conceptuala a celor 5 dimensiuni)Reconversia zonelor industriale aflate pe malul opus al canalului Bega în raport cu
cartierul Iosefin și cartierul Fabric împreună cu restructurarea și reconversia inelului central
nord sunt elementele cheie pentru redefinirea structurii urbane a orașului și poziționarea unor
obiective de interes public majore raportat la aceasta într-o coerență spațială adecvată unui
oraș contemporan.
Zona studiată este amplasata în teritoriul administrativ al municipiului Timișoara, între
Gara de Nord și zona centrală a orașului. Un alt reper important în zonă este prezența râului
Bega spre Sud. Terenul studiat se întinde între străzile: Bd. Republicii – o arteră radială
importantă care asigură accesul spre centrul orașului și Splaiul Nicolae Titulescu – stradă cu
circulație auto amplasată de-a lungul Begăi.
Proiectul propus se definește ca un proiect pilot care îmbină diferite aspecte ale unor
tipologii aparent opuse pentru a crea o tipologie nouă: hotelul business-boutique. Funcțiunea
propusă se aliniază atât propunerilor din MASTERPLAN cât și PUG-ului municipiului
Timișoara. Preluând caracteristici esențiale atât de la hotelurile business cat și de la cele de
tip boutique hotelul funcționează ca un curator între comunitatea timișoreană și sectorul
financiar privat. Situat într-o zonă centrală, în apropierea gării și a unor clădiri de birouri,
hotelul se adresează atât companiilor din jur cât și persoanelor care își doresc o poziție
convenabilă în oraș. În raport cu schimbările care au apărut atât în programul clădirilor de
birouri cât și în felul în care noile generații se raportează la muncă, se propune o hibridizare
de tipologii și funcțiuni. Astfel, alăturându-se clădirilor de birourilor existente pe cvartal,
hotelul funcționeză mediat și potențat de către un mall expozițional pentru obiecte de artă,
mobilier și obiecte de design. Prin această simbioză comunitatea și vizitatorii se vor
întrepătrunde, iar spațiul public se va regenera în jurul unui nou landmark.