Abstract:
Lucrarea de față urmărește parcursul dezvoltării unei soluții urbanistice pentru
problemele cu care se confruntă orașul Prato din regiunea Toscana, Italia. Lucrarea prezintă
analiza, concluziile și propunerile de intervenție asupra zonei Macrolotto Zero, o zonă fost
industrială, cu caracteristici speciale atât din punct de vedere urban cât și social și deci
economic.
Complexitatea situației în care se găsește Macrolotto Zero, dar și orașul Prato se
observă încă de la prima privire.
Orașul Prato este cunoscut pentru industria sa textilă. Chiar și în prezent, materialele
marilor case de modă precum Prada, Gucci, Dior, sunt realizate în fabricile de la periferia
orașului. Industria textilă nu a înflorit în acest oraș din întâmplare. Istoria Pratoului este legată
de această industrie încă din perioada etruscă. În timp, influențată de mai mulți factori, industria
textilă împreună cu comunitatea creată în jurul ei a dus la înființarea unui district industrial,
după cum a fost definit de Alfred Marshall [1], iar ulterior de Giacomo Becattini [2].
În perioada de boom industrial, orașul - și nu numai- a primit cu brațele deschise
imigranți ( chinezi, români, arabi, etc.) pentru a munci în fabrici. Costul redus al muncitorilor și
veniturile tot mai mari au determinat în multe cazuri acceptarea persoanelor fără acte de
identitate,sosite ilegal în Italia și exploatarea acestora. În prezent, situația s-a schimbat într-un
mod semnificativ iar aceasta are efecte devastatoare la nivel urban.
Zona Macrolotto Zero, punctul zero al industriei textile pratese, ocupă o zonă centrală,
bine conectată la țesut și la serviciile urbane. Densitatea uimitoare a construitului cauzată de
lipsa unui document care să reglementeze edificarea teritoriului până în anul 1996 îmbinată
cu granulația mică, tipologiile clasice ale edificiilor și acel genius loci specific fiecărui loc
îmbibat de istorie și memorie pălesc însă în fața degradării întregului spațiu.
Lucrarea de față a urmărit descoperirea cauzelor care au dus la această situație de
paragină, a conflictelor sociale și a stării constante de tensiune pentru a reuși mai apoi să
răspundă într-un mod pertinent și relevant nevoilor rezidenților și a citadinilor.
Începând cu etapa de elaborare a temei și cercetare a subiectului, proiectul a urmărit
înțelegerea importanței spațiului public, a designului urban și arhitectural, a incluziunii sociale
și a modului în care administrația publică alege să se implice sau nu în soarta zonelor fost
industriale din centrul orașelor sau din poziții cheie.
A urmat elaborarea unei strategii bazată pe concluziile cercetării, strategie care a
generat direcții de acțiune și intervenție.
În ultima etapă, strategia s-a materializat prin soluția oferită de proiect. S-a aspirat spre
generarea unei soluții relevante, realizabile, realiste, o soluție care să ofere flexibilitate în
cadrul unor reguli argumentate. S-a încercat răspunderea la întrebarea „ cum motivăm
proprietarii privați să investească pentru interesul public”, aceasta fiind probabil cea mai
importantă întrebare pentru acest proiect.