Abstract:
Muzeul istoriei locale în contextul oraşului Timişoara apare ca o extensie a fondului
cultural muzeal existent. Istoria muzeelor timişorene începe în anul 1872, odată cu înfiinţarea
Societăţii de Istorie şi Arheologie. De atunci, spaţiul muzeal este în continuă dezvoltare, în
momentul de faţă puntandu-se face referire 11 muzee, având diferite dimensiuni şi obiecte de
studiu, prin expoziţii temporare şi permanente. (istorie naturală, istorie socială, arheologie, artă,
cultură locală şi cultură bisericească, bijuterie şi ceasornicărie, istorie a armatei etc.). Totuşi, se
constată caracterul incomplet al zonei muzeale, atât prin analiza obiectelor de studiu,
dimensiunea şi calitatea spaţiilor alocate, cât şi prin referirea la necesităţile contemporane ale
unui muzeu în anul 2018.
Istoria urbană a Timişoarei se face în contextul urmăririi evoluţiei cetăţii din ultimele sute
de an. În prezent, acest spaţiu construit, valoros din punct de vedere al tipologiei sale, dar şi a
imobilelor, este centrul social şi cultural al oraşului, un pol de interes local major. Prin studiul
zonei, am identificat o concentrare a spaţiilor de interes atât pentru locuitori, cât şi pentru turişti.
Totodată, se constată existenţa unor spaţii în aşteptare, identificate ca şi zone problemă, care
constituie premisa realizării unui implant arhitectural de natură contemporană in această zonă.
În consecinţă, parcela aleasă se află într+un cvartal istoric, construit încă din perioada otomană
(se afla în zona de Nord a cetăţii otomane), şi reconstruit în timpul dezvoltării habsburgice a
urbei.
Parcela de 475 m pătraţi oferă posibilitatea introducerii unui element de interes în reţeaua
pietonală a centrului istoric, îmbogăţind ţesutul construit într-o zonă favorabilă acestui tip de
intervenţie. Fac referire la zona intersecţiei străzilor Eugeniu de Savoya şi Emanoil Ungureanu,
unde exista deja cladiri recente (anii ‛70, respectiv 2010), iar celălalt spaţiu al intersecţiei este
ocupat de un alt imobil identificat ca fiind în stare de degradare.
Implantul arhitectural propus se va face în contextul respectării Regulamentului de
Urbanism în vigoare, şi urmărind să rezolve atât problematici de interes urbanistic, cât şi să ţină
cont de Strategia Culturală a oraşului Timişoara, având în vedere identitatea locală în context
regional, naţional, european. Proiectul vine ca o propunere într-un oraş ales Capitală
Europeană a Culturii pentru anul 2021, stabilind directive de valorificare a programului muzeal
în zonă.
Proiectul imobilului îşi propune să respecte valoarea ţesutului construit, plecând de la
ocuparea terenului în concordanţă cu tipologia parcelei – teren de colţ, pe care se ridică o
clădire la aliniamentele ambelor străzi, curte interioară, menţinând un regim de înălţime
S+P+2E+M. Acoperişul în şarpantă va respecta linia de coamă, cornişă a clădirii învecinate de
pe Strada Eugeniu de Savoya, cu un maxim de 18m la nivelul cornişei. Alegerile stilistice,
proporţiile, atât ale traveelor cât şi raportul plin-gol vor urmări să respecte spaţiul construit
învecinat, justificate prin faptul ca această parcelă se află în zona de protecţie a Cartierului
Cetate, a cărei valoare urbană istorică se refera în mod special la păstrarea tipologiei ţesutului
construit, edificat după 1750.
Ca şi temă program, proiectul urmăreşte crearea unui muzeu emblematic pentru
Timişoara, cu rolul educării populaţiei, dar şi a turiştilor, a punerii istoriei urbane într-o
contextualizare de actualitate, privită prin noi perspective, dinamizând în maniere creative
modurile de expunere şi prezentare.Ideea acestui muzeu a pornit de la dorinţa de a contribui la identitatea oraşului, de a crea
un plus valoare în zona culturală timişoreană, de a oferi răspunsuri în cadrul spaţiului construit
existent, dar şi în elaborarea unei direcţii atractive a zonei culturale, a unei viziuni de viitor
articulate. În fond, viitorul oraşului Timişoara se aşează pe premisele înţelegerii contextuale a
istoriei sociale şi culturale.