Abstract:
Prezentul studiu tratează coșului de dispersie și fosta platformă industrială a
societății Phönix, redenumită după 1989 Cuprom Baia Mare, ce și-a încheiat activitatea de
producție în perioada anilor 2008-2009 și se găsește astăzi într-o stare avansată de
degradare. Problematicile specifice acestui subiect și context vor fi tratate din perspectiva
practicilor contemporane de arhitectură priviind gestionarea unui fond preexistent
postindustrial prin inserare, conservare și refuncționalizare. Fragmente determinate din
țesutul vechii fabrici au fost alese făcând uz de aparatul critic și criterii de ordin economic,
identitar/cultural și funcțional/constructiv generate ca urmare a studiilor și analizelor
întreprinse.
Obiectul focus al studiului este coșul de dispersie al uzinei cu o elevație de peste
350 de metri construit în perioada 1991-1996. Astăzi dezafectat coșul cu gabarite
impresionante și un volum ușor de observat pe o rază de câțiva kilometri servește drept un
memento a perioadei de poluarea atmosferică severă dar rămâne totodată și un landmark
de necontestat al orașului contemporan.
Prin proiectul în curs se încearcă reconversia incintei, a anumitor obiecte de pe
cuprinsul ei și a coșului de dispersie astfel încât să susțină activități contemporane culturale,
de sport și loisir în speranța că aceste fragmente industriale pot primii o nouă destinație și
că înmagazinează capacitatea de a reactiva și zona mai extinsă din jurul lor.