Abstract:
Prezenta lucrare de diplomă explorează potențialul de transformare a cartierului Kuncz din Timișoara, dintr-o așezare marginalizată și stigmatizată într-un model de cartier rezilient și integrat. Abordarea propusă refuză soluțiile radicale de tipul „tabula rasa”, optând în schimb pentru o strategie de regenerare incrementală, care valorifică capitalul social existent și memoria istorică a locului, legată indisolubil de fosta Fabrică de Căramidă. Proiectul este fundamentat pe un studiu sociologic aprofundat, care a identificat principalele fracturi ale cartierului: izolarea fizică față de restul orașului, degradarea severă a spațiului public și absența infrastructurii tehnico-edilitare de bază. Ca răspuns, strategia de intervenție propune o „sutură” urbană realizată prin trei direcții majore: mobilitate, ecologie și arhitectură comunitară. În plan urbanistic, lucrarea propune reconfigurarea tramei stradale prin introducerea unui sistem modular de 3x3 metri și a conceptului de Shared Space. Traficul auto este sistematizat prin sensuri unice, spațiul recuperat fiind redat pietonului sub forma unei rețele de promenade marcate printr-un pavaj cromatic distinct: maro-roșcat, un omagiu adus cărămizii. Această „panglică identitară” ghidează fluxurile dinspre oraș spre inima cartierului, asigurând siguranța celor mai vulnerabili membri ai comunității. Reactivarea canalului Subuleasa constituie pilonul ecologic al lucrării. Prin transformarea malurilor insalubre într-un coridor verde-albastru, dotat cu piste de biciclete și zone de belvedere, proiectul elimină bariera fizică dintre Kuncz și Timișoara. Totodată, soluțiile de pavaj permeabil și refacerea canalizării răspund problemei cronice a inundațiilor, oferind o infrastructură a demnității. Nucleul social al intervenției este reprezentat de extinderea Centrului Cultural existent printr-o piață publică polivalentă. Aceasta este concepută ca un spațiu reversibil: o fântână arteziană pentru răcorire pe timp de vară și un patinoar pentru recreere în sezonul rece, alături de zone destinate târgurilor locale. Astfel, Kuncz devine un pol de atracție nu doar pentru localnici, ci și pentru restul cetățenilor, facilitând desegregarea socială. Prin urmare lucrarea demonstrează că regenerarea unei „mahalale” nu necesită demolări, ci activări strategice bazate pe design modular și sensibilitate față de nevoile umane. Prin cele șapte etape de implementare propuse, proiectul oferă o foaie de parcurs realistă pentru transformarea unei periferii uitate într-un cartier vibrant, unde arhitectura funcționează ca un motor al echității sociale.